Ce am invatat in ultimul AN

A mai trecut un an din viata mea....un an superb, un an in care am invatat sa:

- Iau un SURAS si sa il ofer cuiva care nu l-a avut niciodata;
- Iau o RAZA DE SOARE si sa o fac sa zboare acolo unde domneste noaptea;
- Iau BUNATATEA si sa o daruiesc cuiva care nu stie sa daruiasca;
- Iau CURAJUL si sa il pun in inima cui nu stie sa lupte;
- Iau SPERANTA si sa traiesc in lumina.

In anul care a trecut am descoperit un IZVOR DE FERICIRE si am invatat sa il ud pe cel ce traieste in singuratate, am descoperit VIATA si am curajul sa o povestesc cui nu stie sa o inteleaga.

Recomand tuturor sa lase grijile si sa invete sa ZAMBEASCA.....caci un zambet deschide o mie de usi si o mie de suflete.......

ULTIMELE CRIZANTEME

Dimineata clara de toamna.

Falduri subtiri de ceata alba se lasa peste oras. Parca ar zbura mirese prin vazduh.
Duminica isi intinde linistea. Spre sosea trec, de-a lungul bulevardului, automobile de casa, ducand la aer copii mici si bine crescuti - infofoliti in paltonase albe cu mansoane mici atarnate de gat.
Parca s-ar plimba ingerii.
Undeva, in poarta unei curti mici, canta un papagal verde si trist care cauta soarele in miezul semintelor uscate.
HELIANA merge frageda si singura pe trada, leganandu-si trupul in crusta moale a hainei de blana. Are in ochi o stralucire trista, ca o lacrima fara relief.
Astazi e ultima ei zi de libertate...
Astazi,in seara acestei duminici de toamna adanca si insorita, tineretea e va imbraca intr-o biserica plina de oameni, cantece si preoti, vesmantul alb, al unei vieti care se sfarseste.........
Asta-seara HELIANA e mireasa......
Maine se va regaasi alaturi de un om pe care il iubeste si langa care crede ca va fi fericita....
Dar nu va mai fi ea a ei...
Alt gand va veni sa ii cerceteze gandurile, alta inima sa ii intrebe inima, alti ochi sa priveasca in sufletul ei, alte maini sa ii mangaie trupul, alti pasi sa ii duca pasii....SI pana acum, HELIANA fusese numai a ei....TOATA! Intreaga!
Avea o lume inchipuita in mintea ei, o lume in care ea singura era cea mai mare, o lume in care privirea altora nu putea sa intre...
HELIANA trecea mai departe.....
Heliana simtea in ea sufletul unei regine care isi traieste ultima zi in mijlocul supusilor.
De maine avea sa inceapa exilul.......
Barbatii o prveau cu ciudat. Frumusetea ei visatoare ii faceau sa intoarca capetele, sa ii cerceteze liniile trupului, sa ii preupuna caldura trupului ei tanar si frumos...
Dar HELIANA trecea mai departe, cu lumea ei dupa ea, ca o printesa din basme cu poporul ei de pitici agatati de fusta.. S-ar fi zis ca ochii ei nu vad, ca gandul ei nu gandeste, ca ea insasi nu stie daca merge sau sta pe loc.
Dar nu era asa.........
HELIANA avea o tinta..............
Fugise de acasa, dintre invitati, pe furis, lasandu-si logodnicul sa se ocupe de beteala si de cosurile domnisoarelor de onoare, ca sa cumpere '' CEVA''.
'' CEVA'' numai pentru ea....
De aceea, pasii ei se oprira in fata unei tiganci incolacite pe trotuar, in spatele unui cos de flori de toamna.....

- Da-mi zece CRIZANTEME...

Tiganca, bucuroasa ca ''barosanca'' nu se tocmeste, culese zece crizanteme, dintre cele mai frumoase si i le dadu.
HELIANA lua florile in brate.........
Le privi lung si cu drag....Crizantemele pareau zece papusi, zece marchize in miniatura, cu peruci albe si pudrate....Buzele Helianei cazura - fluture rosu- printre ele......Apoi chema un taxi.............

- La BELU.......comanda ea soferului....

In cimitir era putina lume si trista. Fiindca era duminica, ici colo ardeau candele mici....Heliana strabatu aleile cu pasi siguri si se opri in fata unui mormant mic si burghez...
Un grilaj de lemn, o cruce si o fotograie.....Deschise portita si privi lung fotografia.....Era un baiat de liceu, cu o coroana de premiant pe brat, cu matricola cusuta la guler, cu ochii mari si cu un zambet amar pe buze.......Dedesubt, sapat, in litere cu aurul mancat de ploi, scria asa:


IANCU .....
Elev Cl. A VI-a de liceu
DIN CODRU RUPI O RAMUREA
CE-I PASA CODRULUI DE EA?
CE-I PASA LUMII INTREGI
DE MOARTEA MEA.............

HELIANA reciti versurile, desi le stia pe dinafara....isi aropie buzel de fotografia rece si fara o lacrima, intinse frumos florile pe mormant. Apoi inghenuncheaza simplu si spuse incet, ca o rugaciune:

- Asta seara, eu ma marit , Iancule.....Tu ai fost prima mea dragoste........Eu nu te-am uitat niciodata si nici n-am sa te uit.....DE acum insa, nu am sa mai vin la tine..........Astea sunt ultimele crizanteme pe care ti le aduc..........De azi inainte eu nu voi mai putea sa iti aduc flori care sa fie numai de la mine, numai din inima mea, pentru ca in inima mea nu voi fi numai eu......ADIO Iancu!...........

Se ridica, apoi inchise portita grilajului si porni........Acum privirile barbatilor de pe strada o facea sa roseasca de placere si se gandea cu teama la nelinistea celor de acasa, care nu stiau unde a plecat....


''Lumea ei murise intre crizanteme!!!!!!''

El....Ea......si Fulgii de nea

Ninge.....si ce fumos ninge........Nici nu stim ce inseamna asta....Fiecare fulg de nea este o lacrima a Ingerilor.O lacrima cazuta din cer, care a inghetat in drumul ei de nepasarea oamenilor. Lacrimi...Lacrimi...Lacrimi cad pe noi.......din cauza noastra.....din cauza refuzului de a vedea IUBIREA.
Iubirea vine spre ei, ii imbratiseaza, ii mangaie, le alina sufletele. Dar ceva, ceva le acopera ochii. Zbuciumul zilnic, grijile terestre nu le permite sa isi tina ochii deschisi si inimile pregatite pentru a primi Darul. Darul cel mare e......Dragostea. Dragostea neconditionata e darul suprem al Universului si al Ingerilor. Ei ne poarta pasii timizi catre ea, si ne incurajeaza sa o atingem si sa o simtim. Ne incapatana. Stam in intuneric.

Un EL......care e prea prins in lanturile cotidianului, care e ocupat cu lupta grijilor zilei de maine. Un El care nu poate sa spuna si sa se simta ca ACASA nici macar acolo unde se duce seara tarziu sa isi odihneasca trupul obosit. Un EL care plange cu sufletul, dar zambeste pentru ca ii este frica sa isi arate slabiciunile. Un EL a carui zbucium e imens si povara prea grea pentru ai sai umeri.. Un El care orice decizie ar lua il nemultumeste si il afunda in nisipurile miscatoare ale Universului si vietii....Un El.....trist si inconjurat de oameni, dar totusi singur.....
Ingerii ......au trimis in calea lui un alt inger.......o EA......

O EA.........care l-a inconjurat cu dragoste. O EA care l-a acceptat si l-a iubit pentru ceea ce reprezinta sufletul lui in fata Altarului Iubirii. O EA .....care il intelegea doar din priviri, il intelegea doar dintr-o atingere.O EA care l-a purtat pe brate catre cele mai frumoase locuri si i-a aratat cele mai ascunse cotloane ale vietii. O EA care l-a invatat sa zambeasca cu sufletul.O EA care l-a incurajat sa lupte pentru sufletul sau si care i-a predat, zambind, tehnici de lupta aplicate de marii oamenii ai lumii. O EA care i-a deschis usa catre ceea ce EL a numit ACASA. O EA care in fiecare seara ii privea chipul linistit si ruga ingerii sa il binecuvinteze.O EA care l-a invatat sa isi invinga temerile. O EA care l-a purtat pe carari nemaiintalnite de El, carari ale fericirii.

Dar EL.......a adus ninsoarea......cu neputinta lui de a Iubi. A povocat Universului o imensa suferinta......Si a inceput sa NINGA. Cu FULGI MARI DE ZAPADA.

Si a nins peste cararile pe care au umblat si a gasit fericirea si linistea, peste acel ACASA care l-a descoperit si care il proteja, peste ochii lui, peste zambetul lui.........EL a INGHETAT, caci dupa ninsoare vine GERUL.......e tacerea Ingerilor care se uita spre EL.........

Si EA.....a iubit in continuare....a pastrat Darul cu sfintenie.....si il imparte la toti cei care il doresc.......pentru EA...timpul a stat in loc...gandindu-se la cel INGHETAT.........il va atinge intr-o zi...cand va trece prin fata unei statui de gheata si cand ii va recunoaste ochii...............ii va atinge inima.....

ACUM iaras ninge si e frig...................

RAIN Made by humans

PLOAIA si fabrica de VISE

Stropii de ploaie uda fereastra. Linistea generata de sunetul ploii are o incarcatura speciala. Atinge suflete, spala dureri si curata inimi. Ploaia e cadrul ideal pentru a ne crea o.......FABRICA DE VISE.
Fiecare strop reprezinta un vis. Un vis generat de milioane de oameni care inca mai viseaza.
Mai visam noi oare??????????
In lumea asta agitata si rea, isi mai au loc visele????????????

DA..........avem dreptul sa visam, drept dobandit prin nastere.
Incercati sa va inchipuiti ca fiecare strop de ploaie este visul cuiva, iar atunci cand atinge pamantul, visul prinde aripi in realitate. Putem, noi toti, sa facem acelasi lucru. Putem determina Universul sa lucreze pentru visele noastre, sa rugam fiecare pasare a cerului sa ne poarte visele in cele mai indepartate locuri, sa imploram norii sa ne deschida noi orizonturi. E simplu........Avem nevoie de asa de putine lucruri....................O inima curata, Determinare, Curaj si dragoste, pentru tot ce ne inconjoara.

Orizontul poate sa ne fie limita, sa fim purtati pe aripile vantului de visele noastre. Tot efortul nostru consta in vizualizarea lor. Atunci cand vom reusi sa le vizualizam si sa le simtim ca prind viata, atunci toate florile din lume infloresc pentru noi, toti oamenii zambesc pentru noi, soarele rasare doar pentru noi si TOTI STROPII DE PLOAIE CARE ATING PAMANTUL........Reprezinta visele noastre implinite.

Haideti.....impreuna...........sa ajutam ploaia sa ne implineasca visele......

IUBIREA

IUBIREA ...e cel mai frumos si inaltator sentiment din lume.
IUBIREA ne face mai frumosi, mai buni, mai increzatori, mai tandri, mai grijulii, mai calmi.

IUBIREA e un sentiment ce nu poate fi descris in cuvinte. Cine iubeste, si este intrebat cum se simte, nu are suficiente cuvinte sa explice.

ATINGEREA.....e gestul suprem al iubirii. Atunci cand te atinge persoana pe care o iubesti simti ca..............toti copacii din lume au inflorit ina cel moment, ca toate lucrurirle din jururl tau plutesc, simti ca iti explodeaza toate simturile, ca nu mai e nimic si nimeni pe lume decat IUBIREA ta.

SARUTUL.........cel mai sublim gest din lume. cum se contopeste cerul cu pamantul la orizont, asa simti buzele celui iubit. Cand esti sarutat mii de flutiri zboara in stomac. Nici macar nu stiai de ei ca exista..nu e asa??

CE SENZATII.....CE EMOTIII.....

Ce bine e sa fii iubit. Simti ca esti protejat de o aura speciala, te simti de parca ai fi intr-un balon de caldura si lumina.

CE MINUNATIE ....CE SPLENDOARE.....

STII CUM ITI DAI SEAMA CA IUBESTI PE CINEVA???

Atunci cand zambesti daca te gandesti la o persoana si cand te cuprinde o stare de fericire totala. Atunci cand ii auzi glasul simti ca nu mai ai control asupra picioarelor. Atunci cand te trezesti dimineata si simti nevoia de a imbratisa si saruta .

Iubesti atunci cand dai totul pentru persoana de langa tine, cand accepti omul de langa tine chiar si cu defecte, atunci cand iti deschizi inima si sufletul catre persoana care te face sa te simti special.

IUBEREA...ce e iubirea?
Un somn fara odihna,
O sete ce te arde,
O foame ce te roade.

Spinul il vezi floare,
Luna iti e Soare,
Uratul e frumos,
Ursuzul, dragastos.

Ce e iubirea?
Otrava dulce
Ce-ti picura in sange,
Ierni fara zapezi,
Copacii vesnic verzi,
cu gradini mereu in floare,
susuri de izvoare,
si zile numai sarbatoare.

IUBIREA......toti o cauta....dar cati au privilegiul de a o gasi si de a o pretui???

COVORUL ROSU..pentru ei

In zilele mai putin bune........incercam sa ne gandim la ceva frumos......
Asa si eu..ca multi altii..incerc sa imi fac zilele cat mai frumoase.....
PREGATESC UN COVOR ROSU.....va veti intreba pentru cine......ei.............pentru EI.........prietenii mei.....
Covorul se intinde pe distanta de 380 KM .

ii astept cu drag ....pe plaiurile unde m-am nascut si am crescut........sa impartasesc cu ei...bucuria muntilor si vailor........
le astern numai zambete si dragoste................
VA ASTEPT DRAGILOR CU DRAG.......!