Ce am invatat in ultimul AN

A mai trecut un an din viata mea....un an superb, un an in care am invatat sa:

- Iau un SURAS si sa il ofer cuiva care nu l-a avut niciodata;
- Iau o RAZA DE SOARE si sa o fac sa zboare acolo unde domneste noaptea;
- Iau BUNATATEA si sa o daruiesc cuiva care nu stie sa daruiasca;
- Iau CURAJUL si sa il pun in inima cui nu stie sa lupte;
- Iau SPERANTA si sa traiesc in lumina.

In anul care a trecut am descoperit un IZVOR DE FERICIRE si am invatat sa il ud pe cel ce traieste in singuratate, am descoperit VIATA si am curajul sa o povestesc cui nu stie sa o inteleaga.

Recomand tuturor sa lase grijile si sa invete sa ZAMBEASCA.....caci un zambet deschide o mie de usi si o mie de suflete.......

ULTIMELE CRIZANTEME

Dimineata clara de toamna.

Falduri subtiri de ceata alba se lasa peste oras. Parca ar zbura mirese prin vazduh.
Duminica isi intinde linistea. Spre sosea trec, de-a lungul bulevardului, automobile de casa, ducand la aer copii mici si bine crescuti - infofoliti in paltonase albe cu mansoane mici atarnate de gat.
Parca s-ar plimba ingerii.
Undeva, in poarta unei curti mici, canta un papagal verde si trist care cauta soarele in miezul semintelor uscate.
HELIANA merge frageda si singura pe trada, leganandu-si trupul in crusta moale a hainei de blana. Are in ochi o stralucire trista, ca o lacrima fara relief.
Astazi e ultima ei zi de libertate...
Astazi,in seara acestei duminici de toamna adanca si insorita, tineretea e va imbraca intr-o biserica plina de oameni, cantece si preoti, vesmantul alb, al unei vieti care se sfarseste.........
Asta-seara HELIANA e mireasa......
Maine se va regaasi alaturi de un om pe care il iubeste si langa care crede ca va fi fericita....
Dar nu va mai fi ea a ei...
Alt gand va veni sa ii cerceteze gandurile, alta inima sa ii intrebe inima, alti ochi sa priveasca in sufletul ei, alte maini sa ii mangaie trupul, alti pasi sa ii duca pasii....SI pana acum, HELIANA fusese numai a ei....TOATA! Intreaga!
Avea o lume inchipuita in mintea ei, o lume in care ea singura era cea mai mare, o lume in care privirea altora nu putea sa intre...
HELIANA trecea mai departe.....
Heliana simtea in ea sufletul unei regine care isi traieste ultima zi in mijlocul supusilor.
De maine avea sa inceapa exilul.......
Barbatii o prveau cu ciudat. Frumusetea ei visatoare ii faceau sa intoarca capetele, sa ii cerceteze liniile trupului, sa ii preupuna caldura trupului ei tanar si frumos...
Dar HELIANA trecea mai departe, cu lumea ei dupa ea, ca o printesa din basme cu poporul ei de pitici agatati de fusta.. S-ar fi zis ca ochii ei nu vad, ca gandul ei nu gandeste, ca ea insasi nu stie daca merge sau sta pe loc.
Dar nu era asa.........
HELIANA avea o tinta..............
Fugise de acasa, dintre invitati, pe furis, lasandu-si logodnicul sa se ocupe de beteala si de cosurile domnisoarelor de onoare, ca sa cumpere '' CEVA''.
'' CEVA'' numai pentru ea....
De aceea, pasii ei se oprira in fata unei tiganci incolacite pe trotuar, in spatele unui cos de flori de toamna.....

- Da-mi zece CRIZANTEME...

Tiganca, bucuroasa ca ''barosanca'' nu se tocmeste, culese zece crizanteme, dintre cele mai frumoase si i le dadu.
HELIANA lua florile in brate.........
Le privi lung si cu drag....Crizantemele pareau zece papusi, zece marchize in miniatura, cu peruci albe si pudrate....Buzele Helianei cazura - fluture rosu- printre ele......Apoi chema un taxi.............

- La BELU.......comanda ea soferului....

In cimitir era putina lume si trista. Fiindca era duminica, ici colo ardeau candele mici....Heliana strabatu aleile cu pasi siguri si se opri in fata unui mormant mic si burghez...
Un grilaj de lemn, o cruce si o fotograie.....Deschise portita si privi lung fotografia.....Era un baiat de liceu, cu o coroana de premiant pe brat, cu matricola cusuta la guler, cu ochii mari si cu un zambet amar pe buze.......Dedesubt, sapat, in litere cu aurul mancat de ploi, scria asa:


IANCU .....
Elev Cl. A VI-a de liceu
DIN CODRU RUPI O RAMUREA
CE-I PASA CODRULUI DE EA?
CE-I PASA LUMII INTREGI
DE MOARTEA MEA.............

HELIANA reciti versurile, desi le stia pe dinafara....isi aropie buzel de fotografia rece si fara o lacrima, intinse frumos florile pe mormant. Apoi inghenuncheaza simplu si spuse incet, ca o rugaciune:

- Asta seara, eu ma marit , Iancule.....Tu ai fost prima mea dragoste........Eu nu te-am uitat niciodata si nici n-am sa te uit.....DE acum insa, nu am sa mai vin la tine..........Astea sunt ultimele crizanteme pe care ti le aduc..........De azi inainte eu nu voi mai putea sa iti aduc flori care sa fie numai de la mine, numai din inima mea, pentru ca in inima mea nu voi fi numai eu......ADIO Iancu!...........

Se ridica, apoi inchise portita grilajului si porni........Acum privirile barbatilor de pe strada o facea sa roseasca de placere si se gandea cu teama la nelinistea celor de acasa, care nu stiau unde a plecat....


''Lumea ei murise intre crizanteme!!!!!!''

El....Ea......si Fulgii de nea

Ninge.....si ce fumos ninge........Nici nu stim ce inseamna asta....Fiecare fulg de nea este o lacrima a Ingerilor.O lacrima cazuta din cer, care a inghetat in drumul ei de nepasarea oamenilor. Lacrimi...Lacrimi...Lacrimi cad pe noi.......din cauza noastra.....din cauza refuzului de a vedea IUBIREA.
Iubirea vine spre ei, ii imbratiseaza, ii mangaie, le alina sufletele. Dar ceva, ceva le acopera ochii. Zbuciumul zilnic, grijile terestre nu le permite sa isi tina ochii deschisi si inimile pregatite pentru a primi Darul. Darul cel mare e......Dragostea. Dragostea neconditionata e darul suprem al Universului si al Ingerilor. Ei ne poarta pasii timizi catre ea, si ne incurajeaza sa o atingem si sa o simtim. Ne incapatana. Stam in intuneric.

Un EL......care e prea prins in lanturile cotidianului, care e ocupat cu lupta grijilor zilei de maine. Un El care nu poate sa spuna si sa se simta ca ACASA nici macar acolo unde se duce seara tarziu sa isi odihneasca trupul obosit. Un EL care plange cu sufletul, dar zambeste pentru ca ii este frica sa isi arate slabiciunile. Un EL a carui zbucium e imens si povara prea grea pentru ai sai umeri.. Un El care orice decizie ar lua il nemultumeste si il afunda in nisipurile miscatoare ale Universului si vietii....Un El.....trist si inconjurat de oameni, dar totusi singur.....
Ingerii ......au trimis in calea lui un alt inger.......o EA......

O EA.........care l-a inconjurat cu dragoste. O EA care l-a acceptat si l-a iubit pentru ceea ce reprezinta sufletul lui in fata Altarului Iubirii. O EA .....care il intelegea doar din priviri, il intelegea doar dintr-o atingere.O EA care l-a purtat pe brate catre cele mai frumoase locuri si i-a aratat cele mai ascunse cotloane ale vietii. O EA care l-a invatat sa zambeasca cu sufletul.O EA care l-a incurajat sa lupte pentru sufletul sau si care i-a predat, zambind, tehnici de lupta aplicate de marii oamenii ai lumii. O EA care i-a deschis usa catre ceea ce EL a numit ACASA. O EA care in fiecare seara ii privea chipul linistit si ruga ingerii sa il binecuvinteze.O EA care l-a invatat sa isi invinga temerile. O EA care l-a purtat pe carari nemaiintalnite de El, carari ale fericirii.

Dar EL.......a adus ninsoarea......cu neputinta lui de a Iubi. A povocat Universului o imensa suferinta......Si a inceput sa NINGA. Cu FULGI MARI DE ZAPADA.

Si a nins peste cararile pe care au umblat si a gasit fericirea si linistea, peste acel ACASA care l-a descoperit si care il proteja, peste ochii lui, peste zambetul lui.........EL a INGHETAT, caci dupa ninsoare vine GERUL.......e tacerea Ingerilor care se uita spre EL.........

Si EA.....a iubit in continuare....a pastrat Darul cu sfintenie.....si il imparte la toti cei care il doresc.......pentru EA...timpul a stat in loc...gandindu-se la cel INGHETAT.........il va atinge intr-o zi...cand va trece prin fata unei statui de gheata si cand ii va recunoaste ochii...............ii va atinge inima.....

ACUM iaras ninge si e frig...................